Polirom img carte    
CAUTA: DUPA: Start cautare    Cautare avansata
Polirom Infinite Menus, Copyright 2006, OpenCube Inc. All Rights Reserved.
 
Informatii carte

Fotograful Curtii Regale

AUTOR: Simona Antonescu
COLECTIE: CARTEA ROMANEASCA
PRET:
33.67 RON
DOMENIU: Literatura romana
ISBN: 978-973-23-3125-5
ANUL APARITIEI: 2015
NUMAR PAGINI: 376
FORMAT: 130x200
EmailPrint
Adauga in cos 24.15 RON Adauga la produse favorite
Prezentare Presa Comentatii cititori Arunca o privire De acelasi autor  
Simona ANTONESCU in interviu cu Constantin PISTEA, 25 aprilie 2015, pe bookhub.ro
Cele dintii pagini scrise au ramas neschimbate. Nu am intervenit deloc asupra lor, din seara aceea de octombrie. Prima poveste a fost cea a lui Franz. Fara el, aceasta carte nu ar fi existat. Numai ca nu aveam – la vremea aceea – niciun plan. Nu stiam ce incep. Imi propusesem sa-mi regasesc indemanarea de a scrie si o faceam ca in copilarie, privind fotografii. Pe masura ce capitolele se tot adunau, incepea sa nu-mi dea pace tot mai des un gind: ce au in comun toti oamenii acestia, in afara faptului ca sunt vecinii lui Franz? Care este de fapt actiunea, despre ce este vorba? Nu aveam inca raspunsurile, dar cei din fotografii continuau sa povesteasca, asa ca eu continuam sa scriu. Ma gindeam ca vreunul dintre ei imi va spune, la un moment dat. Ei au avut intotdeauna controlul. Nu voi strica cititorilor bucuria de a afla singuri raspunsul, direct de la sursa.

Ion CIOBANU, 24 noiembrie 2015, in Actualitatea literara
(...) e vorba de un roman cu infiltratii documentare, care investigheaza aceeasi glorioasa epoca si aceeasi lume. Surpriza cu atit mai interesanta cu cit e vorba de un roman cu care, o noua scriitoare, doamna Simona Antonescu, debuteaza arghezian, adica tirziu, matur si eclatant. Volumul este, de altfel, si laureatul Concursului de Debut pe 2014 al Editurii Cartea Romaneasca. Ceea ce m-a impresionat in primul rind aici, sub aspect profesional, este virtuozitatea si ingeniozitatea compozitionala a autoarei care, pornind de la cite o fotografie de epoca reprodusa ca frontispiciu al fiecarui capitol, realizeaza in final o imagine integratoare a societatii bucurestene, de la nivelul ancilar, pina la ambianta Curtii Regale.

Simona ANTONESCU in interviu cu Eugen ISTODOR, 22 aprilie 2015, in Catavencii nr. 16
E.I.: Franz. Blazon? Tristeti?
 
S.A.: Titlul de Fotograf al Curtii Regale il detineau mai multi fotografi bucuresteni. El era o garantie a calitatii serviciilor oferite de artist. Era ca un blazon. Acela care avea onoarea de a primi brevetul isi imprima titlul pe passepartout-urile fotografiilor. Clientela lui devenea mai selecta. Aceasta era cea mai mare bucurie a fotografului: recunoasterea meritelor sale de catre un client cu atit de mare greutate cum era Casa Regala. Tristetile nu tin niciodata de titluri si blazoane, ci se nasc numai din conditia de om. Tristetile lui Franz, personajul din Fotograful Curtii Regale, sint tristeti valabile atunci, ca si acum, pentru un suflet de artist obligat sa traiasca in lumea reala.

Ion-Valentin CEAUSESCU, 21 octombrie 2015, pe semnebune.ro
Ingenioasa metoda de a scrie, chiar daca nu e deloc noua. Totusi, recunosc ca este pasionant sa privesti fotografii vechi, facute cu migala si cu un ridicat simt artistic, si de multe ori iti vine sa te intrebi cine au fost oamenii aceia, de unde vin, ce povesti si poveri poarta ochii si umerii lor, cum au ajuns acolo si ce s-o fi intimplat oare cu ei dupa. Fix asta face autoarea, ii descoase peste timp, si pot spune ca povestile lor sint captivante, iar pentru un volum de debut sintaxa, stilul si vocabularul sint fantastic de bine strunite de catre autoare. Simona Antonescu este, din acest punct de vedere, o scriitoare foarte talentata, care stie sa creeze atmosfera – pe atmosfera probabil a si mizat, de aceea a lucrat toate frazele, a reconstruit din cuvinte un timp trecut, cu arhitectura lui, cu obiceiuri, cu limbaj – si care nu isi lasa povestile neterminate.

Constantin PISTEA, 21 aprilie 2015, pe bookhub.ro
Cartea sa aminteste de modul in care Cristian Teodorescu a readus in actualitate istoriile Medgidiei. Numai ca, la Simona Antonescu, rolul central nu il au bunicii, ci un fotograf, folosit, precum bunicii lui Cristian Teodorescu, doar ca alibi sau pretext pentru insiruirea de povestioare, una mai interesanta ca alta, care se succed, intr-o sarabanda acaparatoare, pina la pagina in care autoarea adreseaza multumiri.

Viorica RADUTA, 2015, in Viata Romaneasca nr. 8
Fotograful Curtii Regale, Cartea Romaneasca, 2015, confirma o prozatoare. Simona Antonescu retraieste fotografiile lui „Franz Mayer”, le da viata asa cum o fac urmasii cu pozele parintilor sau bunicilor, cu dragoste. Cred ca din aceasta empatie s-a nascut si lumea din spatele fotografiilor, una a deplinei armonii. Punctul de plecare, fotografiile care au memorat o lume trecuta, dar memorabila in istoria noastra, pare sa fructifice si un orizont de asteptare, nostalgia dupa timpurile noastre bune, asezate.
Spiritul epocii lui Carol I iese mai ales din documentatie (...). Scenele sint cu minutiozitate conturate, iar micropovestirile, reusita romanului compus/montat din aceste „capete”, se supun tot unui ceremonial, tipic povestirii sacre, incepind cu locul, imprejurarile, de obicei legate de clipa privilegiata a fotografierii (…). Fara a se inscrie in valurile prozei de azi, Simona Antonescu revine si reinvie nu doar povestirea cu functie sacra, ci si documentatia datatoare de culoarea locala.

Simona ANTONESCU in interviu cu Stelian TURLEA, 19 iunie 2015, in Ziarul financiar
S.T.: Abia aparuta, cartea dvs. a si stirnit comentarii. Unul dintre cei care s-au oprit asupra ei scria „Cartea sa aminteste de modul in care Cristian Teodorescu a readus in actualitate istoriile Medgidiei”. Dvs. cum vedeti lucrurile?

S.A.
: Alaturarea, chiar si in trecere, cu numele domnului Cristian Teodorescu este foarte magulitoare pentru mine. In ceea ce priveste actualizarea unor istorii de demult, imi doresc ca cititorii sa se apropie cu intelegere de iubirile, neimplinirile, durerile sau izbinzile unor semeni ai lor de acum mai bine de un veac. M-as bucura sa aflu ca am reusit sa impac generatiile intre ele – nu generatii consecutive, ci cumva sarind peste vreo trei-patru. Am incercat sa pun in lumina lucrurile care nu s-au schimbat si nici nu se vor schimba, in asa fel incit doi domni ai zilelor noastre care plac aceeasi domnisoara sa se recunoasca in duelgiii din carte, doua scolarite aflate la anii celor dintii indaratnicii sa chiuleasca de la ore impreuna cu elevele din carte, iar o sotie care isi ia rolul in serios sa-si afle o confidenta in Anna lui Franz. Emotiile noastre nu se schimba. Trairile ramin aceleasi. Numai noi ne perindam rind pe rind pe la fiecare in parte, intirziem o vreme intr-o iubire, trecem de acolo printr-o durere, o lasam si pe aceea in urma si ne mutam intr-o bucurie. Emotiile pe care le-am strabatut pastreaza urme din noi. Acolo, intr-o mare bucurie sau intr-o mare durere, ne putem intilni cu cei de demult, care au lasat la rindul lor urme. Cred cu tarie ca ne bucuram la fel ca acum o suta de ani, si ne doare la fel.

Simona ANTONESCU in dialog cu Oana BARBONIE, 17 mai 2015, pe adevarul.ro
O. B.: Ce asteptati de la cititorii acestei carti?

S. A.: Mi-as dori ca cititorii Fotografului Curtii Regale sa se regaseasca in personajele cartii. Cred ca timpul nu schimba lucrurile importante prin care trece un om de-a lungul vietii. Iubim la fel, indiferent daca mergem in trasura sau cu metroul. Durerile ascunse din copilarie ne macina la fel, indiferent daca ele sint pricinuite de lipsa unei tablete performante sau de lipsa incaltarilor. De aceea, cred ca cititorii pot afla rezolvari nebanuite pentru problemele lor actuale intr-o idee pe care a avut-o un semen de-al lor de acum 130 de ani.

Simona ANTONESCU in interviu cu Dan GULEA, 14 mai 2015, pe filme-carti.ro
Fotograful Curtii Regale este un volum ce alege ilustrarea personajelor prin fotografii, creindu-se un continuum text – imagine. De ce ati optat pentru aceasta „coabitare”? In ce masura textul are nevoie de imagine?
 
Romanul a fost construit exact asa: priveam o fotografie si scriam. Intram in lumea inghetata de un fotograf in urma cu mai bine de un secol prin imaginea cite unei familii din 1880, sosita ceremonios la sedinta foto. Din acest motiv, capitolele contin mici trimiteri la detalii din fotografii, cum ar fi ceasul barbatesc, cu lant, al Mariei din Chiron Grecul, mina fetitei pe sabia tatalui in Sabia tatii ori domnul ce se desprinde din multime si paseste in fata aparatului de fotografiat, in Arcul de Triumf. Sint multe astfel de legaturi intre poveste si fotografia care a inspirat-o si pot fi delicioase pentru cititorii cu inclinatii de detectivi. Aceasta impletire strinsa intre text si imagine, in Fotograful Curtii Regale, a existat de la bun inceput. Cred ca se imbogatesc unele pe celelalte. Totusi, aparitia fotografiilor in carte se datoreaza editorului, doamnei Madalina Ghiu de la Cartea Romaneasca. Dinsa a aflat de existenta fotografiilor cu ocazia primei noastre intilniri si a propus cu mare entuziasm ca ele sa faca parte din carte.

Daniela SOLOMON, 13 mai 2015, pe capitalcultural.ro
Simona Antonescu este genul de om care are darul de a citi povestile din privirile celor surprinsi de lentila aparatului de fotografiat. «Fotografiile cu Franz Mandy chiar mi-au vorbit, mi se parea ca daca ma concentram doar la privirile celor din fotografie aveam sentimentul ca acestea sint foarte recente Autoarea spune ca a decis sa-i schimbe numele pentru ca nu i se parea corect sa ii atribuie niste actiuni despre care nu stie daca au avut loc cu adevarat in viata lui. «Mi s-a parut putin lipsit de respect sa pastrez numele cita vreme i-am construit o sotie pe care nu stiu daca a avut-o si i-am pus in circa o gramada de actiuni. Franz Mandy nu a avut urmasi si atelierul lui de fotografie a dainuit, a supravietuit inca 20-30 de ani dupa moartea lui. Ucenicul sau a continuat procedeele lui si au existat bucuresteni care nu stiau ca el a murit. Aceste lucruri sint reale, restul e pura fictiune.» In mare parte, personajele fictive sint personaje din viata autoarei, cum ar fi cazul bunicului sau care, in roman a luat infatisarea protopopului si care s-a transpus intr-o alta epoca. Recunoaste ca pasiunea pentru casa regala devenea tot mai puternica pe masura ce se documenta. «A aparut un respect deosebit de mare pentru regina Elisabeta si sint foarte convinsa in momentul acesta ca a facut foarte multe pentru noi, ca popor.»

Pagina anterioara| 1 | 2 | 3 |Pagina urmatoare
Va mai recomandam
Simona Antonescu
 
Simona Antonescu
 
Alexandru Ecovoiu
 
Gabriela Adamesteanu
 
Ana Maria Sandu
 
Gabriela Adamesteanu
 
Bogdan Popescu
Simona Antonescu
Hanul lui Manuc
 Inregistrare
 Reamintire parola
COS CUMPARATURI
nici un produs
Catalog noutati aprilie 2017 Catalog noutati
aprilie 2017


Descarca Oferta Cartilor Disponibile Descarca Oferta
Cartilor Disponibile
Carte Romaneasca
Romanian Writers
Suplimentul de Cultura
Rss Feed
Metode de plata
Sa ne intilnim pe Facebook   

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
 
Informatii Difuzori  ::  Clubul Cartii  ::  Cariere la Polirom  ::  Newsletter  ::  Politica de Confidentialitate  ::  Harta Sit