Polirom img carte    
CAUTA: DUPA: Start cautare    Cautare avansata
Polirom Infinite Menus, Copyright 2006, OpenCube Inc. All Rights Reserved.
 
Informatii carte

Prozac. 101 pastile pentru bucurie

AUTOR: Adriana Babeti
COLECTIE: EGO-GRAFII
PRET:
26.92 RON ( Carte epuizata )
DOMENIU: Publicistica. Eseu , Literatura romana
ISBN: 978-973-46-1382-3
ANUL APARITIEI: 2009
NUMAR PAGINI: 304
FORMAT: 120x185
EmailPrint
Adauga in cos Adauga la produse favorite
Prezentare Presa Comentatii cititori Arunca o privire De acelasi autor  
Florina PARJOL, septembrie 2009, in Dilemateca
Fictiunea si, mai ales, autofictiunea acestor „pastile pentru bucurie” dezvaluie o prozatoare excelenta pe spatii mici, atenta la detaliile cotidianului aparent nesemnificativ si fermecatoare in felul nonsalant in care decupeaza realitatea in texte.

Vasile POPOVICI, octombrie 2009, in Idei in Dialog
O suta de tablete pe teme pozitive, euforice – americaneste, cum o cere momentul – si le-a reunit sub denumirea generica de Prozac.101 pastile pentru bucurie, ca o scuza fata de cititor si ca o ironie ce si-o arunca siesi: nu e chiar proza (cum ar indrazni!?), ci doar prozac, un surogat conceput sa induca iluzia bunei dispozitii, cu gindul – fals, desigur – ca e scrie despre bucurie provoaca bucurie. Rezulta din aceste exercitii saptaminale un preudo-jurnal al cotidianului mai degraba anesteziant decit euphoric. Cititorul va resimti mai cu seama bucuria ca datorie decit ca dispozitie naturala autentica.

Viorica RADUTA, Nr. 33 / 21 octombri, in Luceafarul de dimineata
Micile proz(ac)e pe viu, comprimate asa-zicind terapeutice, ale Adrianei Babeti bat, adesea, romanele si povestirile „noului val”, en arriere sau en avant, nu prin mecanismele postmoderne, vizibil asanate si cultivate cu un umor fara intermitente, ceea ce creeaza distanta fata de mecanica/utilizarea lor, cit prin realismul magic care scoate capul din cea mai „banala” amintire, ca si din faptul divers, jurnalistic, familial, in fine, din actualitatile noastre de toata ziua si toata noaptea. Decriptarea dinauntru a Prozac-ului inseamna autoluciditate taioasa, mereu punctul stabil intru fragmentele de viata-scriitura. Nu intimplator, gasim o asemenea mostra cu functie de re-lansator, scriptural si existential totodata, „comun” noua, postdecembristilor, in groapa timisoreana cu „degete mari”, versus filip/inele „mici”. Multiplicarea incipitului celei de a doua parti pe un fapt de cronica neagra e semn ca fictiunea bate viata, dar una dedicata, paradoxal, scrisului.

Ion BUZEA , nr. 3, martie 2011, in Mozaicul
Microeseistica admirabila a Adrianei Babeti: o cursa frisonanta fara legatura aparenta cu literatura, dar si pornind din literatura sau dinspre literatura, uneori plasindu-se, pe fata, in urmarirea literaturii, cum bine spunea in textul introductiv. (...) Acest infraromanesc, placerea textului, jubilatia din te miri ce, superbele nise eseistice, dificultatile articularii epice, recunoscute cu fair play, emotivitatatea transferata subtil in cognitiv si invers, noncapitularea, cultul freatic al prieteniei – iata citeva trasaturi distinctive ale acestei carti. Toata cartea e un splendid roman aminat, mereu visat, mereu utopizat, dar si contra-utopizat, care continua sa se scrie, intrucit rubrica din Suplimentul de culturã e la locul ei, in fiecare saptamina.

Adriana BABETI, decembrie 2010, in Dilemateca
In literatura adevarata, adica in cea de calibru mare sau macar mediu, provincialismul nu mai inseamna nimic. Provincia e doar un loc in care autorul poate functiona sau in care isi poate pune personajele sa circule. Nimic mai mult. Sigur, provincialismul s-ar putea asocia unui minorat estetic, veleitarismului, complexelor de inferioritate si frustrarilor adiacente. Dar numai atunci cind vorbim de o literatura precara, de raftul trei, care poate fi scrisa si la New York, si la Paris, si la Londra.

Tudorel URIAN, 7 august 2009, in Romania literara
Adriana Babeti a invatat de la Mihai Sora sa se bucure de ceea ce venerabilul filosof numeste in textele sale „sarea pamintului”. Ca si Mihai Sora, ea stie ca fiecare zi traita este o binecuvintare, ca frumusetea si candoarea se afla la tot pasul. Totul este sa ridici capul din pamint pentru a le privi si pentru a-ti umple sufletul de minunile care ne inconjoara si pe linga care trecem cel mai adesea indiferenti, macinati de griji si necazuri de tot felul. Crezul de viata al lui Mihai Sora a devenit si al Adrianei Babeti si din el s-a nascut aceasta carte.

Bianca BURTA-CERNAT, 3-9 septembrie 2009, in Observator cultural
In orice caz, Prozac nu e ceea ce pare: o carticica distractiva, facuta din fragmente adunate de ici si de colo. Ca, pina la urma, functioneaza si ca remediu „antidepresiv”, cum spune, in gluma, autoarea, indulcind „surparile din suflet, mohoreala, tristetea lesinata” – e adevarat. Gresit ar fi sa ne inchipuim ca e doar atit. Si autoarea insasi ne ademeneste, nu fara un ascuns zimbet ironic, sa credem asta, pretinzind ca textele din acest volum ar semana cu niste „nasturi desperecheati, mosoare, resturi de panglici”, maruntisuri, prin urmare, din care nu s-ar putea scoate (ca sa prelungim metafora „textila”) o haina pe care sa o poti imbraca. Si de ce nu? Caci in sertarele si sertarasele Prozacului nu sint pastrate doar panglici si nasturi, ci si suficiente gheme si/sau bucati de stofa de culori asortate si dimensiuni potrivite. Prozacul Adrianei Babeti este, in fond, (si) o carte in care vedem cum se tese, pas cu pas, naratiunea. Doar ca, foarte grijulie, scriitoarea nu si-a lasat firele la vedere, cum neglijent procedeaza alti autori de proza autoreferentiala, dind impresia ca textul curge de la sine, fara intortocheri „tehnice”.

Bogdan ROMANIUC, 20-26 iunie 2009, in Suplimentul de cultura
Cele 101 pastile pentru bucurie sint rupte din viata, povestesc lucruri marunte, lucruri pe care in viata de zi cu zi, de cele mai multe ori, le trecem cu vederea, dar care in cartea Adrianei Babeti capata o importanta deosebita: „Asta as incerca: sa va arat cit de frumoasa e lumea pe care o descopar prin telescoapele mele, atintite nu spre ceruri ‘nalte, ci scormonind cu luare-aminte jur-imprejur, aici pe pamint”. Ceea ce place cel mai mult la Adriana Babeti este tocmai aceasta modalitate de a aborda realitatea intr-un fel in care o face sa para poetica.

Radu COSASU, 18-24 iunie 2009, in Dilema veche
Pesimisti intratabili, cioranieni, ifosativi, nihilisti de serviciu, grav inraiti – abtineti-va! In ultimii douazeci de ani p(r)ostrevolutionari, nu am citit in literatura  romana o carte de o asemenea intensitate a bucuriei inteligente si pertinente de a trai fiecare maruntis vital, fiecare banalitate feerica, toate nimicurile care laolalta spulbera, fie si pentru citeva secunde binecuvintate, cliseele uritului prostesc si ale inculturii sufletesti.

Pagina anterioara| 1 |Pagina urmatoare
Va mai recomandam
Adriana Babeti
 
Adriana Babeti, Mircea Mihaies, Mircea Nedelciu
 
Mihaela Miroiu
 
Dan Petrescu
 
Mihaela Radulescu
 
Mihaela Radulescu
 
Jose Saramago
Adriana Babeti
Prozac 2. 90 de pastile impotriva tristetii
 Inregistrare
 Reamintire parola
COS CUMPARATURI
nici un produs
Catalog noutati aprilie 2017 Catalog noutati
aprilie 2017


Descarca Oferta Cartilor Disponibile Descarca Oferta
Cartilor Disponibile
Carte Romaneasca
Romanian Writers
Suplimentul de Cultura
Rss Feed
Metode de plata
Sa ne intilnim pe Facebook   

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
 
Informatii Difuzori  ::  Clubul Cartii  ::  Cariere la Polirom  ::  Newsletter  ::  Politica de Confidentialitate  ::  Harta Sit