Polirom img carte    
CAUTA: DUPA: Start cautare    Cautare avansata
Polirom Infinite Menus, Copyright 2006, OpenCube Inc. All Rights Reserved.
 
Informatii carte

Unu + unu (+ unu...). Niste comedii

AUTOR: Lucian Dan Teodorovici
COLECTIE: CARTEA ROMANEASCA
PRET:
9.99 RON (Pret Promotional)
DOMENIU: Literatura romana
ISBN: 978-973-23-3102-6
ANUL APARITIEI: 2014
NUMAR PAGINI: 168
FORMAT: 130x200
EmailPrint
Adauga in cos 15.44 RON Adauga la produse favorite
Prezentare Presa Comentatii cititori Arunca o privire De acelasi autor  
Oltita CINTEC, 8 septembrie 2014, in Suplimentul de cultura nr. 450
Ce vreau sa spun insistind pe filiatia literatura-teatru e ca piesele lui Lucian Dan Teodorovici sint texto-centriste, literatura dramatica in acceptia clasica a termenului, in egala masura de citit si reprezentat scenic. Si nu texte de spectacol, scrise mai degraba pentru a fi puse in scena si mai putin pentru a fi tiparite si lecturate, cum se intimpla in artele spectacolului.(...) Daca ar fi sa identific cateva caracteristici generale ale celor trei texte, care sint foarte diferite, as incepe cu faptul ca fiecare e o rama cu care autorul detaseaza secvente din realitate. Asemenea unui polaroid, care developeaza un cadru. Contextele dramatice evolueaza putin, sint construite in primul rand pentru a infatisa. Cu exceptia lui Cristian din Unu+unu (+unu...), si a cumnatului lui, Pavel, care in dramatis personae e doar Cumnatul, dar de dragul unui nostim joc de cuvinte, in text isi dezvaluie identitatea nominala: „Pavel care are o fabrica de pavele“, personajele nu poarta nume. Anonimizarea e generalizanta, pentru ca eroii lui LDT, animand tablourile fictionale, nu evolueaza, nu se schimba, raman aceiasi. Sint importanti artistic prin biografiile scenice care definesc mai putin indivizi si mai mult tipologii.

Marius CHIVU, 6-12 noiembrie 2014, in Dilema veche nr. 560
E interesant cum pentru Lucian Dan Teodorovici drumul spre proza trece mereu prin teatru sau a trecut, sfirsind inevitabil pe o scena. Ironia e ca eu, nefiind un cititor de piese de teatru, nu as fi citit teatrul lui, daca nu m-ar fi interesat mai intii ca prozator. De unde constat ca exista o placere textuala nebanuita a genurilor comunicante.

Mircea MORARIU , 5 septembrie 2014, pe adevarul.ro
Nici tema, nici ideea piesei nu sint tocmai noi, dar gasim in text si umor (citeodata chiar umor negru), si satira, si o usoara nota de cinism, si replici bine scrise, si personaje autentice, si o actiune dramatica atent condusa, si, iar lucrul acesta mi se pare foarte important, teatralitate. Indiciu clar ca lui Lucian Dan Teodorovici i-a priit trecerea nemijlocita prin lumea teatrului, cunoasterea modului in care se naste si se face un spectacol. (…) Fara a lungi prea mult vorba, dupa ce am citit Unu+unu (+unu) mie mi-a devenit limpede ca Lucian Dan Teodorovici scrie ca un autor de literatura dramatica, nu ca un prozator ce cocheteaza cu dramaturgia.

Ioana PETCU, 27 august 2014, pe altiasi.ro
Cu atit mai mult cu cit cele trei comedii adunate intre copertele Unu + unu (+ unu…) sint, de fapt, exercitii inteligente pe marginea structurilor si limbajului treatral, motiv pentru care apetitul meu detectivist si analitic a fost satisfacut pe deplin. Depistind formule pirandelliene sau ecouri clare ale dramaturgiei ionesciene, pot spune ca Lucian Dan Teodorovici m-a convins prin deturnarea aparentelor, prin elasticitatea si plasticitatea materialului. Si, cu toate ca insusi autorul se considera romancier, inainte de orice, dramaturgul – intregit si de viziunea regizorala in care se asaza cu din ce in ce mai multa siguranta – nu se lasa nicidecum mai prejos. De altfel, pare ca ambii au ceva de castigat din coexistenta lor, ca se completeaza cand e nevoie si se redescopera impreuna. Dialogheaza, compun si contrapun subiectele si tehnicile de scriitura. (...) Pentru el, textul dramatic se dovedeste a fi o forma de a gindi, un joc patrunzator, cu multe piste, in care miza este cum se construieste acesta si mai putin gasirea firului care sa conduca spre iesire.

Monica ANDRONESCU , 26 august 2014, pe yorick.ro nr. 229
La fel si in Lift in miscare, un text scris insa mai degraba pentru insideri. Printre actori, regizori si alti oameni de teatru, o felie de viata cu un spectacol ce refuza sa se nasca, e pusa la dispozitia cititorilor dispusi sa intre in joc, in jocul absurd-ridicol al unor artisti care nu inteleg ce li se intimpla. Multa ironie, ceva caldura si destula empatie in replici si printre replici, destula raceala la sfirsit, cind jocul duce dincolo de limitele unor asteptari conventionale… Ceea ce e valabil si pentru Elefanti roz si elefanti galbeni, cel de-al treilea text, care nu mai merge pe formula metatextului. Inorogul, calul inaripat, vasiliscul si alte creaturi fantastice se insinueaza cu forta in absurdul inofensiv al povestii care-ti cere sa faci pactul cu fictiunea. Asta, daca nu alegi calea perdanta de a ramine in exterior. Ironizat esti tu, cititorule-spectator, daca nu vrei sau nu poti sa te joci, preferind sa-ti chinui ratiunea. Nu vei putea iesi din „logica“ sagalnica a vorbelor rostite in final de Personajul Galben...

Lucian Dan TEODOROVICI in dialog cu Dana TABREA, 2 martie 2016, pe revistatimpul.ro
D. T.: Credeti in spectacolele de autor (montarea propriilor dumneavoastra piese) mai mult decit in lucrul pe un text scris de altcineva? Care ar fi avantajele unui spectacol de autor?

L. D. T.: Nu cred ca spectacolele de autor sint in vreun fel mai usoare. Insa, pentru ca tonul sinceritatii a fost deja dat, trebuie sa recunosc ca activitatea mea de scriitor ma ajuta in cea de regizor. Adica sint invitat sa montez tocmai pentru ca mi-am cistigat deja un oarecare nume ca scriitor, nicidecum pentru vreun succes major ca regizor – pe care inca nu am avut cind sa-l am, evident. Ar fi absurd sa ma ascund dupa deget si sa ma fac ca nu vad asta. Ei, de-aici vine si o parte din raspunsul la intrebarea pe care mi-o adresati: in general, se prefera ca eu sa montez piese proprii. N-o spun acum referindu-ma la TNI, care a fost foarte deschis in privinta textului pe care urma sa-l montez, ci ma gindesc la alte discutii avute de-a lungul ultimilor ani cu alte teatre. E clar ca se doreste o suma de calitati, in ceea ce ma priveste, caci functioneaza bine, probabil, din punctul de vedere al marketingului, al promovarii. Am avut deci timp sa fac observatia asta, asa incit m-am decis sa imi incalc propria promisiune, facuta cindva inclusiv public, anume ca nu-mi voi monta piesele proprii. Am incalcat-o tocmai pentru a avea si o experienta in sensul asta. Si, spre surprinderea mea, cu toate neplacerile pe care mi le-a provocat uneori raportarea la propriul text, a fost o experienta buna, folositoare, iar uneori chiar extrem de placuta. Asa incit o s-o repet cu siguranta. Ma temeam ca nu voi putea sa aduc nimic nou ca regizor pe textul pe care eu insumi l-am gindit. Nici vorba: daca te distantezi de el suficient timp, cu siguranta vei gasi noi modalitati de abordare, idei noi, o alta viziune chiar. Ceea ce s-a si intimplat cu spectacolul asta.

Pagina anterioara| 1 |Pagina urmatoare
Va mai recomandam
Lucian Dan Teodorovici
 
Lucian Dan Teodorovici
 
Alexandru Ecovoiu
 
Gabriela Adamesteanu
 
Ana Maria Sandu
 
Gabriela Adamesteanu
 
Bogdan Popescu
Lucian Dan Teodorovici
Matei Brunul
 Inregistrare
 Reamintire parola
COS CUMPARATURI
nici un produs
Catalog noutati aprilie 2017 Catalog noutati
aprilie 2017


Descarca Oferta Cartilor Disponibile Descarca Oferta
Cartilor Disponibile
Carte Romaneasca
Romanian Writers
Suplimentul de Cultura
Rss Feed
Metode de plata
Sa ne intilnim pe Facebook   

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
 
Informatii Difuzori  ::  Clubul Cartii  ::  Cariere la Polirom  ::  Newsletter  ::  Politica de Confidentialitate  ::  Harta Sit