Polirom img carte    
CAUTA: DUPA: Start cautare    Cautare avansata
Polirom Infinite Menus, Copyright 2006, OpenCube Inc. All Rights Reserved.
 
Informatii carte
 

Dragostea, chiar ea (eBook)

AUTOR: Corina Sabau
COLECTIE: EGO. PROZA
PRET:
14.47 RON
DOMENIU: Literatura romana
ISBN EPUB: 978-973-46-2844-5
ISBN PDF: 978-973-46-2845-2
ANUL APARITIEI: 2012
FORMAT: ePub (Adobe DRM), PDF (Adobe DRM)
EmailPrint
Cumpara in format electronic Adauga la produse favorite
Prezentare Presa Comentatii cititori Arunca o privire De acelasi autor  
Jovi ENE, 31 ianuarie 2013, pe filme-carti.ro
Un roman echilibrat, bine balansat intre patru personaje principale (din care doua au fost infatisate si analizate mai in adincimea propriului psihic, astfel cum a dorit de altfel si autoarea), o critica fina a societatii de consum contemporane, care ofera prea putine sanse oamenilor la o viata mai buna, inclusiv in privinta iubirii pentru cei din jur.
Dragostea, chiar ea este un roman pozitiv, care se deschide pe planuri succesive, in care fiecare personaj isi poate gasi calea si fericirea, dar este necesar sa parcurga drumul sortit, prin mai multe iubiri/relatii, pentru ca, in final, sa le descopere pe cele potrivite propriului suflet.

Corina SABAU, 27 februarie 2013, pe BookMag.eu
Inainte aveam impresia ca ceilalti nu-mi sint de ajuns, asta ar fi motivul pentru care scriu. Acum imi dau seama ca n-are nici o legatura cu ceilalti, are legatura doar cu un fel de nepricepere a mea in fata vietii. Altfel nu m-as simti cel mai bine singura, in fata calculatorului. Si pentru ca traiesc intr-un oras cu oameni care dorm pe strada si cu animale bolnave scriu. Dupa o vreme, omul dispare; dispar si cartoanele pe care statea si plapuma murdara care-l acoperea, si atunci ma gindesc ca niciodata nu m-am apropiat de el pentru a schimba citeva vorbe, pentru a-l intreba macar daca are nevoie de ceva. In scris ma pot arata cu toate lasitatile astea. Mai scriu pentru ca nu pot vorbi cu bunicii mei.
Ca sa ma obisnuiesc cu ele, pun in scris harababura si dezordinea din viata, chiar le exagerez. Din acelasi motiv, ca sa nu ma ia prin surprindere, nu pierd ocazia sa scriu si despre moarte. Stiu insa ca exercitiile astea nu ajuta la nimic, ca oricit as scrie despre moarte si efemeritate si relativitate, e in zadar. Mai scriu pentru ca din cind in cind simt nevoia unor gesturi radicale, nebunesti, ca acela pe care l-a facut Nastasia Filippovna aruncind teancul de bani de la Rogojin in foc. Si mai scriu pentru ca am nevoie uneori sa aud spunindu-mi-se „Tu nu vei muri”, definitia pe care o da Gabriel Marcel iubirii.

Corina SABAU in interviu cu Jovi ENE, 26 februarie 2013, pe filme-carti.ro
M-ar plictisi daca prin scris m-as intoarce la viata mea, asa ca autobiograficul joaca un rol minim in cartile mele. Mi-ar fi groaznic de rusine ca oamenii din jurul meu, oameni la care tin, sa se regaseasca, fara sa le fi cerut cineva acordul, sub forma de material fictional. Imprumut de la ei, cel mult, cite un gest, incerc sa refac o privire, sa-i privesc din spate, in timp ce inainteaza pe o straduta sau privesc pe fereastra. Recuperez, in schimb, ca un prieten al meu care are pungi diferite pentru gunoiul de reciclat, obiecte si spatii. Imi place sa-mi conduc personajele in spatii pe unde am trecut si eu, sa vad ce reactii trezesc in ele obiectele care ma inconjoara.
Daca ceea ce poarta numele de „mister feminin” s-ar concentra in cuvintele personajului meu, ar fi un dezastru. Din cite stiu, treaba asta cu „misterul feminin” e mai degraba in avantajul femeilor, un ceva care le abate citva timp atentia barbatilor de la treburile de fiecare zi. Personajul meu pare mai degraba furios, pentru ca abia acum descopera ce se gaseste sub pojghita care acoperea sarmul irezistibil al Miei, sub „eternul ei mister feminin”.

Bianca BURTA-CERNAT, 25 ianuarie 2013, in Observator cultural, nr. 658
Corina Sabau nu este, evident, numai o maestra a detaliilor de tesatura narativa si a prozei obiectelor ce prind viata prin „simpla” descriere. Tehnic, constructia romanesca este impecabila, perfect geometric organizata, cu simetrii si recurente tradind o viziune similicinematografica. Dragostea, chiar ea are deopotriva subtilitate si forta narativa, creeaza simultan un miraj al descriptiei (narativizate) si secvente epice de mare tensiune dramatica (agonia mamei in micul oras de provincie si scena in care Mia se lupta cu hingherii pentru eliberarea unui ciine ranit sint doar doua dintre ele), cu o excelenta intuitie a omenescului.
Dragostea, chiar ea e cartea unei cititoare exigente, frecventatoare a marilor autori (de la Flaubert la proza central-europeana a ultimei jumatati de secol), a unei autoare cu o acuta constiinta a scriiturii si cu o admirabila devotiune fata de literatura. Sint marcile unei vocatii despre care, nu ma indoiesc, vom mai avea ocazia sa discutam.

Corina SABAU in dialog cu Stelian TURLEA, 23 noiembrie 2012, in Ziarul de duminica, nr. 47
[Cartea] inseamna mult timp petrecut alaturi de doua personaje carora le-am oferit sansa de a se molipsi de acea rivnita iubire-pasiune. Recunosc, nu le-am facut viata prea usoara, dar nici n-as fi avut cum sa ma comport cu prea multa gentilete, genul acesta de iubire aduce cu sine o multime de belele. Totusi, pina la urma, i-am scos pe cei doi amorezi din incurcatura curati ca lacrima, de parca aceasta aventura existentiala n-ar fi lasat nici o urma in sufletul lor, si i-am adus in punctul de unde au plecat. Orhan Pamuk spunea ca se simte mai sentimental si mai matur dupa fiecare carte. Eu nu ma simt nici mai matura, nici mai sentimentala. Ma bucur doar ca am incheiat cartea si ca am scapat de aceasta confruntare permanenta cu limitele mele. Ca in urmatoarele luni nu voi mai fi obligata sa dau nas in nas cu frazele mele, si sa descopar atitea stingacii. Ca, pentru o vreme, voi reveni la o legatura mai putin pasionala, care sa ma complexeze mai putin, cu limba romana

Maura ANGHEL, 15 februarie 2013, ClubDiverta.ro
Dragostea incepe cu o ocheada, cu un suris sau cu un email. Un dor nesfirsit dupa fericire ne arunca in bratele unei relatii din care uneori iesim mai bolnavi, mai impietriti in asteptarea altor trairi.
Romanul Corinei Sabau este unul pe care il putem citi zilnic in biblioteca vietii, iar povestile protagonistilor le vedem mereu printre noi. Dragostea, chiar ea este antitodul pentru nefericirile care ne pot cuprinde atunci cind uitam sa traim pentru noi si ardem in flacarile pasiunilor pentru altii.

Marius MIHET, 14 decembrie 2012, in Romania literara, nr. 50
Pentru Corina Sabau, iubire inseamna a te intoarce. Nu oricum, ci cu memoria experientei esuate. Debutind cu o supralicitare a monotoniei sparte, Dragostea, chiar ea este un inventar al slabiciunilor indragostirii si iubirii, o colectie de frivolitati si competitii utopice. Ar fi gresit sa citim romanul ca o poveste despre eternele incompatibilitati. Asa ar rezulta o carte dezvrajita si neconcludenta. Pornind, insa, dinspre indoiala, si ajungind la ipostazele revigorante ale iubirii cicatrizate, aveti mari sanse sa bifati o formula a fericirii din cuplul contemporan, in ciuda sincopelor – inevitabile. Ceea ce nu-i putin lucru pentru o scriitoare in toata puterea cuvintului, reconfirmata.

Corina SABAU in interviu cu Silvia DUMITRACHE, 13 ianuarie 2014, pe bookaholic.ro
N-as vrea sa par doar ironica in relatia mea cu personajele. In plus, le consider suficient de inteligente pentru a face haz de multe dintre situatiile in care ajung, mai ales ca au din plin simtul derizoriului. O relatie nu se poate construi doar dintr-un schimb de ironii. La fel ca in relatiile cu oamenii, ma gindesc in multe feluri la personajele mele, incercind sa ghicesc ce-ar spune, ce-ar face intr-o anume situatie, ce vad sau aud mergind pe strada, ce gindesc. Bineinteles ca unele ajung sa-mi fie dragi sau sa ma surprinda.

Corina SABAU in interviu cu Elena VLADAREANU, 12 ianuarie 2013, in Suplimentul de cultura, nr. 382
Am vrut sa vad unde ajung un barbat si o femeie care cred ca, in sfirsit, si-au intilnit sufletul pereche. Si am fost foarte generoasa, le-am oferit toate conditiile pentru a-si trai adulterul in liniste. Le-am pus in gura vorbe frumoase, uneori chiar versuri nemuritoare, i-am lasat sa se iubeasca pe acorduri de Gardel, sa se rasfete cu vinuri si brinzeturi scumpe, i-am dedat la gesturi si declaratii pasionale, le-am facut chiar hatirul, dupa un scandal de pomina, de a-i lega prin sfinta taina a casatoriei. Nu cred ca e putin lucru pentru doi insi destul de banali, care s-au intilnit in holul Ministerului Agriculturii.
[…] Revenind la ironie, mi-am dorit sa fiu ironica in cartea asta, dar nu numai ironica, pentru ca m-am legat de personajele mele si am ajuns sa le inteleg, asa ca uneori mi se pare ca sint de-a dreptul sentimentala. Cum sa nu fiu alaturi de Teo cind hoinareste prin viscol, disperat ca si-a pierdut copiii, sau alaturi de Mia, care pare blocata intre iubirile ei si tinjeste dupa linistea pe care i-o oferise fostul sot?

Pagina anterioara| 1 | 2 |Pagina urmatoare
Va mai recomandam
Eugen Istodor  
 
Colin Thubron  
 
Andrei Oisteanu  
 
Andrei Oisteanu  
 
Constantin Cucos  
 
Jack Kerouac  
 
F.M. Dostoievski  
Eugen Istodor
101 carti romanesti de citit intr-o viata
 Inregistrare
 Reamintire parola
COS CUMPARATURI
nici un produs
Catalog noutati aprilie 2017 Catalog noutati
aprilie 2017


Descarca Oferta Cartilor Disponibile Descarca Oferta
Cartilor Disponibile
Carte Romaneasca
Romanian Writers
Suplimentul de Cultura
Rss Feed
Metode de plata
Sa ne intilnim pe Facebook   

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
 
Informatii Difuzori  ::  Clubul Cartii  ::  Cariere la Polirom  ::  Newsletter  ::  Politica de Confidentialitate  ::  Harta Sit