Editura Polirom - Presa Saptamanii Editura Polirom http://www.polirom.ro/ presa saptamanii office@polirom.ro Presa saptamanii Ovidiu PECICAN in Observator cultural nr. 860 http://old.polirom.ro/catalog/carte/istoria-comunismului-din-romania-volumul-iii:-documente-nicolae-ceausescu-1972-1975-6263/presa_01.html In cazul de fata, toti cei trei autori au socotit, se pare, mai importanta intelegerea comunismului pe baza restituirilor (si) documentare decit continuarea explorarilor lor initiale, pe teme arondabile medievalitatii. Ceea ce ei izbutesc, impreuna si separat, sa ofere publicului consumator de istorie este, fara indoiala, mai mult decit meritoriu. Dar in ce masura cunoasterea comunismului este mai urgenta decit elucidarea trecutului romanesc mai indepartat ramine o intrebare care merita o reflectie mai aprofundata. Raspunsul lor, tacit, inclina in favoarea interesului fata de intelegerea mecanismelor care au influentat viata noastra publica in prima parte a biografiilor lor si ale multora dintre noi, ceilalti. Fapt explicabil, caci intelegerea circumstantelor propriei vieti, a propriului trecut poate prima, in cazul multora, fata de subiecte mai degraba &bdquo;indiferente&rdquo; sau clasificabile la capitolul probleme si curiozitati intelectuale. 21/03/2017 Presa saptamanii Alina PURCARU in dialog cu Veronica D. NICULESCU in Observator cultural nr. 860 http://old.polirom.ro/catalog/carte/scrisori-catre-vera-6241/presa_01.html A. P.: Ai avut senzatia ca <em>Scrisorile</em> releva un Nabokov diferit de cel pe care il cunoastem din literatura pe care a scris-o?<br /> <br /> V. D. N.: Am avut senzatia ca un portret desenat de mintea mea &ndash; mintea cuiva care a citit romanele si poezia lui Nabokov, dar si biografiile ambilor soti &ndash; prinde viata. Se umple de culoare si incepe sa se miste, sa vorbeasca. Era cum ma asteptam; era cum nici nu ma asteptam! Pentru fiecare cititor, <em>Scrisorile catre Vera</em> vor dezvalui altceva despre Nabokov. Depinde ce am citit inainte. Scrisorile vor completa un portret pe care fiecare dintre noi si l-a inchipuit diferit: intr-un fel vor citi volumul cei care au devorat romanele lui Nabokov, in alt fel cei care au ramas la <em>Lolita</em> (si poate au pus si teribilul egal intre autor si un personaj). Eu am avut senzatia, adesea, ca-l vad pe Nabokov asa cum il banuiam; dar as fi putut oare sa-mi imaginez aceste detalii? Nici gind. &bdquo;De multe ori, <em>Scrisorile catre Vera</em> ne infatiseaza trasaturi necunoscute ale lui Vladimir si ale Verei&rdquo;, scrie Brian Boyd in prefata, iar el i-a cunoscut bine pe sotii Nabokov. In fata unei asemenea declaratii, te inclini si accepti: n-ai stiut nici cind ai avut impresia ca stii. Iata: Nabokov are 27 de ani si ii scrie in fiecare zi o scrisoare sotiei, ea fiind plecata la sanatoriu. Vera i-a lasat o mapa cu hirtie de scrisori, cu foile numerotate: ii cere sa-i scrie zilnic tot ce face, ce maninca, cu ce se imbraca, iar el se supune. Rezulta o serie de scrisori detaliate, care ocupa aproape o suta de pagini in volum. E Nabokov asa cum il banuiam, ghidus, generos, tandru, fascinat de natura si de oameni, debordind de imaginatie si de pofta de joaca &ndash; si totusi, e cum nu l-am vazut cu adevarat niciodata pina acum. 21/03/2017 Presa saptamanii Constantin PISTEA in dialog cu Radu Pavel GHEO in Suplimentul de cultura nr. 554 http://old.polirom.ro/catalog/carte/disco-titanic-6207/presa_01.html C.P.: Cine &bdquo;joaca&rdquo; in <em>Disco Titanic</em>? Cit din personajele de acolo exista in realitate? Sau sa va intreb altfel: exista acolo vreun personaj decupat <em>copy-paste</em> din realitate? <br /> <br /> R. P. G.: Da, apar in roman citeva personaje care exista si in realitate, pentru &bdquo;efectul de real&rdquo;. Unul dintre ele este chiar Radu Pavel Gheo &ndash; si nu l-am introdus doar in gluma, ci pentru ca sustine bine acel efect: descriu la un moment dat o Timisoara a anului 2011, cu un fragment din viata literara a locului. Sotia lui Vlad Jivan, Emilia, este poeta si fosta studenta la Litere si a intrat la facultate in acelasi an cu el, prozatorul Radu Pavel Gheo, autorul volumului <em>Adio, adio, patria mea</em>..., asa ca introducerea lui a fost cumva fireasca. Iar Emilia fusese colega cu Gheo pentru ca incepuse facultatea in 1989, fiindca asa o puteam face sa-l intilneasca pe Vlad, student boboc tot in 1989, pentru ca Vlad sa poata participa cu inocenta la Revolutia din Decembrie... si asa se leaga lucrurile. Bun. Am introdus asa, in trecere, si prenumele adevarate ale unor paznici de la Lora, lagarul de detinuti (de fapt un lagar de concentrare) din Splitul anilor 1990, din timpul razboaielor iugoslave. Personajele istorice majore sint si ele, evident, reale. Insa toate personajele centrale, secundare si chiar de fundal, care au un rol in roman, care fac povestea sa functioneze, sint pur fictionale. Pur, vorba vine... ca in orice carte, sint construite asa cum se construiesc personajele in carti: din bucati de realitate umplute cu cimentul imaginatiei. Realitatea e aici secundara, pe ea se sprijina fictiunea. De aceea vorbeam de un efect de real, care e dat tocmai de inserarea unor elemente din lumea reala, concreta. E un joc destul de riscant, dar placut si pentru scriitor (dincolo de chinul de a reface corect realitatea istorica), si &ndash; sper &ndash; pentru cititor. 21/03/2017 Presa saptamanii Cristina MANOLE in Observator cultural nr. 859 http://old.polirom.ro/catalog/carte/venetia-6120/presa_01.html Ca scrie despre Oameni &ndash; primul grupaj de impresii, ca descrie Orasul, al doilea set de impresii subiective si erudite, avem acea textura/mixaj de cuvinte potrivite pentru cele mai nepotrivite situatii. Povestea Venetiei &ndash; iubita, admirata, neuitata, se revine repetat ca la o iubire ce renaste mereu &ndash;, Venetia traita pe viu, scrisa si descrisa printr-o arta de a combina o realitate in miscare cu un trecut care nu ramine nici el imobil este o carte de o rafinata literatura. Iar autoarea, probabil o cucoana din lumea buna britanica, pe care o vad, mi-o imaginez stind la taclale cu Peggy Guggenheim, la o cafea, in faimosul Harri&rsquo;s Bar, din insula Lido. Must must read read. (N-am gresit, am scris read, dublat, ca acel &bdquo;f&rdquo; multiplicat pentru fortissimo). 21/03/2017 Presa saptamanii Octavian SOVIANY in Observator cultural nr. 858 http://old.polirom.ro/catalog/carte/si-cuvintele-sint-o-provincie-5561/presa_01.html Abia dupa zece ani de la ultima ei carte de poezie (publicase intre timp romanul <em>Mireasa cu sosete rosii</em>) Adela Greceanu revine in actualitate cu un nou volum de versuri: <em>Si cuvintele sint o provincie</em> (Cartea Romaneasca, 2014). Viziunile edenice sint inlocuite aici cu imaginile de documentar autobiografic pe care autoarea le experimentase deja in paginile de jurnal din <em>Mireasa cu sosete rosii</em>, isi fac aparitia starile de criza, anxietatile. Ca si in volumele anterioare, personajul liric al Adelei Greceanu resimte o criza a feminitatii, o criza care rezulta din imposibilitatea lui de a se auto-asuma ca femeie, dar si din constiinta ca nu se poate sustrage fatalitatilor biologice, astfel incit regresul spre lumea paradiziaca a femeii-copil a devenit imposibil, iar criza trebuie traita in toata intensitatea ei. 21/03/2017 Presa saptamanii Alina PURCARU in Observator cultural nr. 858 http://old.polirom.ro/catalog/carte/disco-titanic-6207/presa_01.html Prin prospetimea redarii si prin efectul de asteptare incordata pe care il imprima la lectura, dintr-un anume punct de vedere, <em>Disco Titanic</em> pare un santier arheologic deschis, care aduce la suprafata, cu incetinitorul, semnele unei lumi disparute: o lume contorsionata si violenta, in care inocenta intilneste brutalitatea, un mediu izolat, care a internalizat suspiciunea, un teritoriu existential permanent umbrit de spectrul amenintarilor, al (auto)cenzurii si al corectiilor, dar, cu toate astea, radiind vitalitate. Acest teritoriu care e decopertat cu incetinitorul, intr-un ritm reglat in asa fel incit sa hraneasca asteptarea si sa pregateasca plonjonul cititorului in trecut, este acela al adolescentei in comunism, intr-un timp al privatiunilor, dar si al dorintelor inflamate, al entuziasmelor contagioase, dar si al erorilor cu consecinte ultime. Tot acest spectru de stari, adesea extrem contrastante, este experimentat de Vlad Jivan, cel in jurul caruia se precipita, strat dupa strat, evenimentele recuperate in <em>Disco Titanic</em>. 21/03/2017 Presa saptamanii Gabriela GHEORGHISOR in Ramuri http://old.polirom.ro/catalog/carte/mita-vinerii-6297/presa_01.html <em>Mita Vinerii</em>, naratiune cu vrajitorie, gastronomie oculta si mistere, se dovedeste, in fond, un roman initiatic seducator. Povestirea captivanta a aventurilor, fezandata prin tehnica suspansului, se combina cu scriitura senzuala, condimentata cu mirodenii orientale, a unei vrajitoare a cuvintului. Cartea Doinei Rusti este o delicatesa literara, conceputa dupa o reteta hibrida, ingenioasa, cu arome vechi si noi. 20/03/2017 Presa saptamanii Marius MIHET in Romania literara http://old.polirom.ro/catalog/carte/mita-vinerii-6297/presa_01.html <em>Mita Vinerii</em> e <em>catchy</em>. Debuteaza abrupt, iar tensiunea narativa nu slabeste pina la final. (...) <em>Mita Vinerii</em> e un soi de <em>Misterele Bucurestilor</em> in regim fanariot, cistigind prin ineditul perspectivei. 20/03/2017 Presa saptamanii Adriana GIONEA pe postmodern.ro http://old.polirom.ro/catalog/carte/mita-vinerii-6297/presa_01.html Ai impresia ca au dat nas in nas, pe ulitele noastre, un povestitor hitru si varianta fanariota a lui Salman Rushdie. (...) <br /> Despre vremurile fanariotilor si despre legendele ce misunau in Bucurestiul lor s-a mai scris, dar parca nimeni, in zilele noastre, nu s-a incumetat sa reinvie apetitul pentru fabulos, nascociri pitoresti nastrusnice sau istoriile desprinse din faptul divers cu miez halucinant, asa cum o face Doina Rusti. Asadar, cititorii sedusi de paginile din <em>Manuscrisul fanariot</em> pot sta linistiti! Noul roman, <em>Mita Vinerii</em>, pastreaza aceeasi reteta care imbina sursele istorice, detaliile excentrice si infamiile insolite consemnate in documente. Acestea sint amestecate si lasate sa stea la fezandat intr-un vas cu fapte care iti amintesc de acea lectura densa, in care epicul abundent se dilata odata patruns bine de realismul magic, provenit din lumea superstitiilor, duhurilor si a vrajitoriilor ce pluteau peste malurile Dimbovitei. 20/03/2017 Presa saptamanii Bianca BURTA-CERNAT in Observator cultural nr. 863 http://old.polirom.ro/catalog/carte/mita-vinerii-6297/presa_01.html Noua carte a Doinei Rusti are toate datele unei povesti captivante: foarte multa fantezie, un fir epic impletit cu mina sigura a unui povestitor care stie cum sa te ademeneasca, o atmosfera atit de puternica, incit te urmareste multa vreme dupa ce ai inchis cartea si, nu in cele din urma, un subtext ce te trimite spre tainele Lumii si ale Literaturii. Derulindu-si intimplarile &ndash; la limita dintre magic si fantastic &ndash; in decorul unui Bucuresti pitoresc din preajma anului 1800 (luat ca pretext, de fapt, pentru o naratiune ce transcende datele unui cadru istoric documentabil), <em>Mita Vinerii</em> traseaza, ca prin vis, limitele unui univers fictional in care se amesteca, in doze potrivite, ca in alambicul unui alchimist, substantele inselatoare ale realului si acelea, atit de pregnante, ale unei irealitati (sau suprarealitati) ce irump in plin cotidian. Negustori, vrajitori, spiritisti, bucatari de la Curtea Domneasca, indragostiti, domnisoare cu ifose, ambasadori de pe diferite meleaguri, arnauti, functionari ai inaltei Porti, domni maziliti si domni proaspat inscaunati, uneltitori de tot felul, revolutionari, bonapartisti, scamatori si trimisi ai lui Sator populeaza spatiul carnavalesc al acestui roman fantast, cu subterane ce conduc pina departe, spre lumi abia banuite. 20/03/2017 Presa saptamanii Ruxandra A. pe SemneBune.ro http://old.polirom.ro/catalog/carte/ultima-tigara-a-lui-fondane-6064/presa_01.html <em>Ultima tigara a lui Fondane</em>, de Catalin Mihuleac (ed. Cartea Romaneasca, 2016), 13 povestiri triste si umoristice in acelasi timp, care ilustreaza perfect capacitatea psihicului uman de a face fata catastrofei. Personajele fictive s&icirc;nt extraordinar de vii si de puternice, in ciuda faptului ca simt pericolul iminent al deportarii cum se apropie si cu toate astea, se tin de sotii, incercind sa pacaleasca sistemul. Avem parte de o incursiune teribila in lumea culturala a etniei &bdquo;iudaice&rdquo;, aratind modul in care aceasta a supravietuit (sau nu) nedreptatii. <br /> Sigur, avind in vedere maiestria cu care cele 13 povestiri au fost scrise, ai avea impresia ca autorul scrie marturiile unor oameni pe care ii cunoaste de ani de zile, ceea ce, din punct de vedere temporal, e imposibil. 14/03/2017 Presa saptamanii Constantin PISTEA pe timpul.ro http://old.polirom.ro/catalog/carte/darul-lui-serafim-6009/presa_01.html Romanul Simonei Antonescu merita citit nu doar pentru povestile ori morala lui, ci si pentru modul in care fotografiaza epoca respectiva, cu un Carol al II-lea nedemn (in afara aventurilor amoroase, el este prezentat aici si ca unul care primeste mita de la Nicolae Malaxa), cu concursurile sportive ori cele de miss, cu zgomotul si diversitatea magazinelor bucurestene, cu forfota din portul Giurgiu ori cu traficul la fel de incurcat ca si astazi. Din toate acestea se vede munca de documentare a Simonei Antonescu, care pare sa fi trecut proba celei de-a doua carti. Repetind formula din <em>Fotograful Curtii Regale</em>, unde fotograful este pretextul povestilor din jurul sau, a dat dovada si de curaj, pentru ca nu e deloc usor sa incerci sa te impui mergind pe aceeasi &bdquo;reteta&rdquo;. Cumva, ea a reusit, mai ales ca a stiut si sa-si schimbe tonul intre cele trei povesti din <em>Darul lui Serafim</em>, trecind de la un soi de cronica de familie catre zona de fresca sociala, cu accente dramatice spre final, cind intra ceva mai adinc in situatia nefericita a unei mame. 14/03/2017 Presa saptamanii Doina IOANID pe observatorcultural.ro http://old.polirom.ro/catalog/carte/darul-lui-serafim-6009/presa_01.html <em>Darul lui Serafim</em> este o carte-poveste despre povesti intretaiate, o carte despre drumurile povestilor si intilnirile lor, despre fiintari, rosturi, rostiri si meniri si daruri, scrisa captivant de cineva daruit in ale povestii. 14/03/2017 Presa saptamanii Ema COJOCARU pe lecturile-emei.blogspot.ro http://old.polirom.ro/catalog/carte/darul-lui-serafim-6009/presa_01.html In <em>Darul lui Serafim</em>, Simona Antonescu reinvie figuri uitate si recupereaza povesti pierdute prin cutele timpului, facind uz de o scriitura limpede, cu tuse lirice, si o multime de amanunte interesante legate de Bucurestiul anilor 1930. Nu stiu cit din aceste tablouri de epoca zugravite in roman sint fidele trecutului, insa mai important mi se pare faptul ca, cel putin pentru mine, romanul a insufletit atmosfera orasului din perioada interbelica, populindu-l cu o seama de personaje reale sau nascocite de imaginatia autoarei. 14/03/2017 Presa saptamanii Ileana pe evantaiulmemoriei.ro http://old.polirom.ro/catalog/carte/darul-lui-serafim-6009/presa_01.html Ca norocul si-l face omul cu mina lui sau ca el este scris acolo undeva pentru fiecare, ca exista alegeri sau destinul a ales deja, nu stim, dar Serafim are citeva cuvinte pentru fiecare din ei si nu norocul il tine in palme batrinul cersetor, ci mai degraba de darul de a vedea in oameni si in viitor. Vorbele lui simple, uneori greu de inteles, au un tilc ascuns ce se lasa descifrat la final. <br /> Ca si in <em>Fotograful Curtii Regale</em>, talentul Simonei Antonescu de a povesti te tine captiv intr-o plasa de intimplari din care n-ai vrea sa te eliberezi. 14/03/2017 Presa saptamanii Raluca ELGYAR pe bookblog.ro http://old.polirom.ro/catalog/carte/darul-lui-serafim-6009/presa_01.html Povestile doamnei Antonescu au o forta care captiveaza. Mergi fermecat pe urmele vocii scriitoarei, descoperi oameni si locuri, traiesti evenimente si, pentru citeva ore, te desprinzi de prezent si lasi povestea sa schimbe lumea si sa... te schimbe. Ce isi poate dori mai mult povestitorul? 14/03/2017 Presa saptamanii Constantin PISTEA pe bookhub.ro http://old.polirom.ro/catalog/carte/fotograful-curtii-regale-5704/presa_01.html Cartea sa aminteste de modul in care Cristian Teodorescu a readus in actualitate istoriile Medgidiei. Numai ca, la Simona Antonescu, rolul central nu il au bunicii, ci un fotograf, folosit, precum bunicii lui Cristian Teodorescu, doar ca alibi sau pretext pentru insiruirea de povestioare, una mai interesanta ca alta, care se succed, intr-o sarabanda acaparatoare, pina la pagina in care autoarea adreseaza multumiri. 14/03/2017 Presa saptamanii Georgiana CIOFOAIA pe georgianaciofoaia.ro http://old.polirom.ro/catalog/carte/fotograful-curtii-regale-5704/presa_01.html In <em>Fotograful Curtii Regale</em>, autoarea decojeste fiecare poveste, ca pe o portocala zemoasa si parfumata, dezvaluindu-si treptat aromele. E cartea aceea pe care nu te induri s-o pui inapoi in biblioteca si pe care o cumperi de fiecare data cind te afli in impasul de-a alege un cadou. Cartea asta este, de fapt, un film bun, al nostalgiilor si-al simturilor interbelice. O pastila de bucurie! 14/03/2017 Presa saptamanii Victor CUBLESAN in Steaua nr. 2 http://old.polirom.ro/catalog/carte/invoiala-6033/presa_01.html Dar aspectul care cucereste fara indoiala in roman este scriitura. George Balaita propune un &bdquo;roman cinematografic&rdquo;, cum il numeste Nicolae Manolescu. Altfel spus, o scriitura cu alura de scenariu, centrata pe descrieri sumare de cadre si pe dialog. Fata de un scenariu veritabil, prozatorul construieste din cuvinte imaginea. De aici senzatia de film. Stilul nu este alb, redus la indicatii. Desi extrem de epurat, desi presarat cu calificative cu mare parcimonie, scrisul este stralucitor si viu. Timpul indelungat de migaloasa munca de reglare a cuvintelor se resimte din plin in pagini care pot servi oricind ca model de minimalism cu maxima expresivitate. <em>Invoiala</em> este o bijuterie din punctul de vedere al lucraturii si asta da in primul rind marea placere a lecturii. 10/03/2017 Presa saptamanii Ion POP in Steaua nr. 2 http://old.polirom.ro/catalog/carte/crux-6048/presa_01.html Poetul e foarte atent la &bdquo;regia&rdquo; pe aceste spatii mici dar intens reverberante ale discursului sau. Lucreaza cu propozitii scurte, asaza punctul acolo unde are nevoie de o mai precisa fixare a imaginii si emotiei, reduce la minimum gestica, pune friu tentatiei de a ramifica notatia, se dovedeste avar cu metaforele. Asigura, in fine, o strictete armonica micilor ansambluri textuale, de o muzicalitate discreta, in absenta rimei, care cedeaza primul loc ritmului lipsit de asperitati, fluent, raspunzind starii de spirit elegiace. 10/03/2017